Cronică

„Înaintaşii nu sunt modele de copiat, ci puncte
de plecare pentru creaţia nouă.” (Paul Zarifopol)

Tradiţia şi cultura reprezintă caracteristicile evidente ale unui popor, deci implicit şi ale poporului român. „Unde nu e viaţă spirituală, nu e istorie” afirma Vasile Pârvan, iar românii au viaţă spirituală, deci, au o istorie. Cu nepreţuitele lor tradiţii şi obiceiuri, românii pot intra în sfera universală a spiritualităţii. Şi nu ne putem desăvârşi într-ale culturii fără ştiinţă de carte.
Începutul pătrunderii ştiinţei de carte la locuitorii din comuna Godineşti a însemnat o rază de lumină pentru sufletul şi gândirea lor. Şcoala primară nr. 1, la centru, este una dintre cele mai vechi şcoli din împrejurimi. A luat fiinţă în anul 1837, având ca învăţător pe Petre Diaconescu, probabil străbunic al „Diaconeştilor”. La 1848, din cauza unei epidemii de holeră, şcoala se închide şi îşi redeschide porţile după 7 ani, în 1855. Localul şcolii era pe acelaşi teren, unde este şi astăzi, pe locul unde mai înainte de 1837 fuseseră pătulele de rezervă ale Regulamentului Organic.
Mai întâi localul a fost construit din chirpici (nuiele şi pământ), apoi din lemn şi a durat până în 1895/ 1896, când comuna a făcut un local pe terenul unde astăzi funcţionează un punct de însămânţare artificială, local în care să funcţioneze şcoala cu 2 săli de clasă şi cancelarie, şi primăria într-o singură încăpere.
În 1909, comuna cu ajutorul judeţului, sub conducerea unui comitet în frunte cu pr. I. Dobrescu (popa Ioniţă), primarul I. Buligă şi învăţătorii şcolii reuşesc să ridice un local cu trei săli de clasă, antreu şi cancelarie. La acel moment şcoala avea trei posturi de învăţători.
La inaugurarea localului au fost prezenţi: marele dascăl Spiru Haret – pe atunci Ministrul Instrucţiei şi Cultelor; C. Alessianu, administratorul Casei Şcoalelor şi Dumitru Culcer, prefectul judeţului Gorj.

Din documentele aflate în arhiva şcolii reiese că primul învăţător este Petre Diaconescu, ce slujeşte şcoala până în 1848, când moare de holeră. Când şcoala îşi redeschide porţile, în 1855, învăţător era Nicola Popescu, fiul lui popa Ion Ciobanu. Acestuia îi urmează ca învăţător preotul Ghe. Dobre din Arjoci, apoi Toma Lupulescu din Leleşti. După acesta a urmat Mihail N. Popescu, fiul lui Nicola Popescu, care a funcţionat doi ani. Răpus de boală, Mihail N. Popescu, este urmat de Vasile Ciobanu de la Racoţi, apoi de Constantin Dobrescu.

Pe postul al doilea, înfiinţat în 1896 vine ca învăţător Ion Niculescu, iar după un an vine D. Diaconescu ce realizează un transfer prin consimţământ cu Vasile Ciobanu şi în acest fel D. Diaconescu trece la Racoţi, iar V. Ciobanu rămâne la Godineşti până la pensie. Timp de 4 ani, începând cu 1899, funcţionează al treilea post cu Grigore Tabacu, transferat la Peştişani. După alţi 4 ani când reapare al treilea post, învăţător este Victor Dobrescu. Ieşind la pensie, V. Ciobanu, dirigintele şcolii rămâne Ion Gârcu ce avea învăţători pe Ion Cernăianu şi Cornelie Gâlcescu, neam de boieri din Cîlceşti, fost pârcălab pe vremuri. După I. Cernăianu apare N. Drăghescu care mai târziu este şi director până la pensie. După Cornelie Gâlcescu vine Dumitru Popescu care pleacă la Costeni, în locul său venind D. I. Arjoca. Postul al patrulea ia fiinţă în 1912 / 1913, ocupat mai întâi de d-ra Eliza Popescu ce se transferă la Tg.Jiu şi în locul ei vine Petre Popescu. Murind, Petre Popescu (30 nov. – 1 dec. 1915), postul său este suplinit de Ion Florescu – normalist, şi mai apoi de Dumitru Cernăianu. Tot acest timp apare ca maestră de lucru la fete, Vena Cernăianu. În 1916-1917 vine prin transfer Costea Popescu, iar în locul lui I. Gârcu vine Petre Cosmulescu.

După primul război mondial, D. I. Arjoca trece la Rătez, fiind înlocuit de Al. Crăciunescu care după câţiva ani trece la şcoala primară nr. 2 (actualmente Şcoala Primară Arjoci) şi în locul lui vine preotul Mihail Popescu. După decesul lui I. D. Gârcu, vine detaşat şi apoi cu transfer înv. Ioan D. Florescu.
Postul al cincilea, apare ca utilizat de la Şcoala Ciuperceni, având ca suplinitor pe Constantin Fometescu. El ia fiinţă, însă în regulă, având ca titular pe Ion M. Vîlceanu. Prin detaşare vine d-ra Rada Vîlceanu. Din cauza refugiului trec pe la această şcoală, funcţionând mai mult sau mai puţin timp: I. Raţă, Vasile Ciobanu cu soţia sa Lucia Ciobanu, Petre Tărăpoancă, Olimpia Popescu, Ghe. Crăciun, Victor Dobrescu, iar prin detaşare, în timpul celui de-al doilea război mondial, Constantin Fometescu, Pantelimon Firan şi Ion Crăiniceanu.
În anii ce au urmat au funcţionat ca învăţători: Rada Vîlceanu, I. Florescu, Lucreţia Ciobanu, Dumitru Popescu.
Odată cu reorganizarea învăţământului din 1946, s-a înfiinţat la Godineşti „gimnaziul”, pentru elevii absolvenţi ai şcolii primare. Veneau aici elevi din Arjoci, Celei, Rătez, Boboieşti, Pocruia şi Izvarna şi nu în ultimul rând din Godineşti.
În 1948 s-a reformat învăţământul, înfiinţându-se şcoli elementare de 7 ani. La această dată s-au acordat numeroase burse pentru elevi (sociale şi de performanţă). Absolvenţii şcolii elementare de 7 ani de la Godineşti au urmat şcoli tehnice sau facultăţi.
Pentru asigurarea condiţiilor materiale ale învăţământului general obligatoriu de 8 ani (1968), locuitorii comunei şi personalul didactic au colaborat pentru construirea unui local nou pentru gimnaziu. Astfel că, în septembrie 1964 elevii comunei Godineşti intră în şcoală nouă. Tot la această dată se înfiinţează grădiniţa de copii cu un singur post. Cele care au funcţionat aici ca educatoare mai mult de cinci ani au fost Octavia Pinoşanu şi Ana Fometescu.
Localul nou al şcolii are 5 săli de clasă (fiecare sală de clasă cu specificul disciplinei: laborator informatică, cabinet istorie-geografie, cabinet limba română-limbi moderne), hol, cancelarie, birou director şi două magazii. În curtea şcolii s-au construit toaletele şi atelierul şcolii.
În ceea ce priveşte numărul de elevi care au învăţat în această şcoală, s-a situat între valoarea maximă de 246 elevi, în 1979 şi valoarea minimă de 77 elevi în 2003.
În 1980 / 1981 s-au construit încă două săli de clasă, o cancelarie şi un hol alături de localul vechi al şcolii primare nr. 1 (la centru).
Dintre profesorii care au slujit ca dascăli la Şcoala Gimnazială Godineşti şi au fost oameni ai locului, după 1964, amintesc pe Trifon Mischie, Natalia Mischie, Elena Vîlceanu, Ilie Vîlceanu, Veronica Vîlceanu, Ion Crăciunescu, Nicolae Mischie, Angela Sîrbulescu, Sevastian Murgulescu, Viorel Chilea, ş.a.
Efectivele claselor gimnaziale de la Şcoala Generală Godineşti s-au majorat începând cu anul 2007, comparativ cu anii precedenţi, deoarece s-au comasat cele două şcoli la nivel gimnazial (clasele gimnaziale de la Şc. Gen. Cîlceşti cu clasele gimnaziale de la Şc. Gen. Godineşti).
O altă şcoală importantă în comuna Godineşti este cea de la Arjoci, înfiinţată ca Şcoala Primară Godineşti nr. 2, în 1918 de învăţătorul Ioan C. Diaconescu. Şcoala a funcţionat mai întâi în casa lui Dumitru Muja şi mai târziu în casa învăţătorului N. Cernăianu, plătindu-i-se chirie.
În 1923 s-a construit actualul local al şcolii, format din două săli de clasă, o cancelarie şi un antreu la iniţiativa învăţătorului Alexandru Crăciunescu care cere ajutorul guvernului (prim-ministru era Ghe. Tătărăscu – naşul său).
În şcoală funcţiona, la înfiinţare, un singur post, învăţător fiind Ion Diaconescu. Acesta se transferă la Şcoala de Aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală din Turnu-Severin, iar la şcoala din Arjoci vine d-ra Aneta Dobrescu, care căsătorindu-se, se transferă la şcoala din Peşteana Vulcan, iar la Arjoci vine Grigore Homescu, apoi Nicolae Cernăianu şi Alexandru Crăciunescu.
Având circumscripţia şcolară compusă din satul Arjoci şi o parte din satul Godineşti (şcoala este situată între cele două sate, la marginea pădurii „Lăstarii” – o parte din pădurea Brosca), Şcoala Primară Arjoci a funcţionat cu unu, două, trei şi patru posturi şi s-au perindat mai mulţi învăţători: Nicolae Cernăianu, Rada Cernăianu, iar în locul lui Alexandru Crăciunescu care a funcţionat ca subrevizor şi apoi revizor şcolar-şef au fost mai mulţi suplinitori ca Ion Diaconescu (Tismana), Maria Dăneţ (Racoţi), Trifon Mischie. A existat şi un post de maestră de fete ocupat de Maria Ciocârlie.
Populaţia şcolară a înregistrat valoarea maximă în 1935, când număra 150 de elevi, iar valoarea minimă în 2000 când număra 6 elevi.

La Arjoci în 1964 s-a înfiinţat grădiniţa de copii care a funcţionat cu o jumătate de normă până în 2005, efectivele de preşcolari fiind foarte mici (aproximativ 7 preşcolari), ulterior norma s-a întregit şi se menţine şi acum.
În ianuarie 1990, la iniţiativa preotului frere Andre, originar din localitatea belgiană Bastogne, continuată de Albert Gustin, s-au pus bazele unui parteneriat educaţional între familiile belgiene şi familii româneşti din Godineşti şi Arjoci, în special acele familii care au copii şcolarizaţi la Şcoala Primară Arjoci şi Şcoala Generală Godineşti (clasele I – IV). Atunci s-a constituit un comitet de conducere belgiano-român care a stabilit regulamentul de desfăşurare a activităţilor în cadrul acestui parteneriat. Comitetul Asbel. E.E.E.V. (comitetul belgian „Eleves etrangers en vacances” – „Copii străini în vacanţă”) şi comitetul „Accueil” (comitetul român „Primire” sau „Întâmpinare”) au stabilit câteva obiective majore care vizează comportamentul copiilor care frecventează şcolile de la Godineşti şi Arjoci şi au domiciliul în unul dintre aceste sate. Acestea sunt: a împărţi viaţa de familie, a lega prietenii, a descoperi alte locuri, alte obiceiuri, alte culturi şi a învăţa limba franceză. Aşadar, în fiecare an, elevii claselor a II-a de la cele două şcoli sunt chestionaţi şi integrati în acest parteneriat, urmând ca în anul respectiv să-şi petreacă o parte din vacanţa de vară (iulie-august) într-o familie, în Belgia.
Cât priveşte începutul pătrunderii ştiinţei de carte la Cîlceşti, acest moment este legat de reluarea activităţii şcolare în vechile localuri în toamna anului 1857 în şcolile săteşti gorjeneşti.
În momentul prezentării la cursuri fiecare învăţător era dator să posede un atestat, eliberat de obştea satului respectiv. În actul eliberat de sfatul satului Cîlceşti din plasa Vîlcanului se menţiona: „Întemeiaţi pe înaltul ofis al mării sale prinţului caimacam nr. 12, prin care s-a poruncit redeschiderea şcolilor săteşti văzând că ni se cere şi învăţător sub numire de institutor şi găsind pe Ion Popescu, unul dintre tinerii din şcoala districtului şi nădăjduim că va avea şi ştiinţa cerută şi locuinţa sa în satul cu şcoala.” Documentul a fost întocmit la 27 februarie 1857 şi este semnat de Ion Tănase Cîrstoiu, pârcălab, de membrii sfatului Vîrtopu şi ai sfatului Racoviţa şi poartă pecetele respective.
Primii dascăli care au funcţionat la şcoala din Cîlceşti au fost: Bălănescu Constantin, Ion Mujescu, Ion Morjan, Ion Spahiu, I. C. Crăiniceanu, Petre Cosmulescu.
În 1926 s-a dat în folosinţă localul vechi al şcolii de la Cîlceşti cu parter şi etaj unde erau patru săli de clasă, antreu, cancelarie şi hol (la etaj).
După generalizarea învăţământului la 7 ani, efectivele de elevi s-au mărit, funcţionând şi clase paralele.
Dintre profesorii care au slujit la Şcoala Generală Cîlceşti şi au fost oameni ai locului, amintesc: Dumitru Cîrstoiu, Nicolae Şerban, Ion Lăzăroiu, Petre Cosmulescu, Gheorghe Homescu, Petre Crăciun, Gheorghe Popescu, Gheorghe Dobrescu, Pantilie Firan, Ecobici Constanţa, Spahiu Gheorghe, Todea Elena, Dumitru Popescu, Chilea Viorel. Toţi cei amintiţi au funcţionat mai mult de cinci ani în această şcoală.
În toamna anului 1974 s-a dat în folosinţă localul nou al şcolii, construit alături de cel vechi. Acesta este format din cinci săli de clasă, cancelarie, birou director, antreu şi hol, în formă de L.
Directori de şcoală pe perioade mai îndelungate au fost: Petre Cosmulescu, Dumitru Cîrstoiu, Ghe. Homescu, Petre Crăciun şi Viorel Chilea.

Din toamna anului 2007, clasele gimnaziale ale celor două şcoli generale existente la nivelul comunei s-au comasat, rămânând în satul Cîlceşti doar Şcoala Primară Cîlceşti.
În 1860, şcoala din Pîrîu Pripor funcţiona cu 60 elevi, însă potrivit domnului înv. Popescu Gheorghe, primul local al şcolii a fost construit în 1929 (actualul local al grădiniţei, lângă biserică). Până la acel moment, şcoala a funcţionat într-o casă particulară, a lui Motea Constantin, plătindu-i-se chirie. Trecerea la localul actual s-a făcut în 1974 prin ocuparea casei boiereşti a lui Ilie Dobrescu. Această casă în care a funcţionat şcoala până în prezent, este alcătuită din două săli mari, un antreu şi o sală mai mică, toate aşezate pe un beci, folosit pentru depozitarea lemnelor.
În funcţie de numărul elevilor, numărul posturilor de învăţători nu a fost mai mare de două. Dascălii care au funcţionat la Şcoala Primară Pîrîu Pripor sunt: Ghe. Mujescu, Ghe. Giurescu, Ion Morjan, Veronica Mitran, Octavia Popescu, Elvira Negomireanu, Gheorghe Popescu, Elena Papuc.

Actualmente, pentru şcolarii din satul Pîrîu Pripor s-A construit un local de şcoală alături de cel al grădiniţei ). Acesta a fost dat în folosinţă în septembrie 2009. Localul este format din două săli de clasă, hol, cancelarie, birou director, grupuri sanitare.
Cât priveşte grădiniţa de copii, aceasta s-a înfiinţat în 1974, cu un singur post. Numărul de preşcolari nu a depăşit niciodată 20 de copii.
În arhiva Şcolii Generale Cîlceşti, unitate coordonatoare până în 1999, nu sunt documente referitoare la şcolile primare din Rătez şi Chiliu.
Şcoala Primară Rătez a luat fiinţă în 1924, localul şcolar fiind format dintr-o sală de clasă, o cancelarie şi antreu. Învăţătorii care au funcţionat la această şcoală au fost: Buligan Pantilie, Alexe Diaconescu, Nicolae Cernăianu şi Ion Cosmulescu.
Nicolae Cernăianu, învăţătorul, era renumit pentru dăruirea cu care pregătea programele artistice – cântece, dansuri populare şi recitări.
Şcoala Primară Chiliu s-a înfiinţat, ca şi cea de la Pîrîu Pripor, în 1929, având un local asemănător celui de la Rătez. Învăţătorii care au funcţionat la Şcoala Primară Chiliu sunt: Popescu I. Ion (peste 25 de ani), Popescu Ionică (Racoţi) până în 1960, Octavia Popescu (1960 – 1961), Nicolae Mischie (1961 – 1962), Popescu Gheorghe (până în 1964).
Cele două şcoli primare s-au desfiinţat datorită numărului mic de şcolari (sub 5), cea de la Rătez în 1963, iar cea de la Chiliu în 1964.
Situaţia învăţământului în comuna Godineşti, la nivelul instituţiei, în anul şcolar 2020 – 2021 se prezintă astfel:
2 grădiniţe – şi Pîrîu Pripor;
2 şcoli primare – Godinestii şi Pîrîu Pripor;
O şcoală generală – Godineşti (unitate coordonatoare).

În ceea ce priveşte personalul didactic de la şcolile din comuna Godineşti, putem afirma că este bine pregătit din punct de vedere metodic şi ştiinţific. In anul scolar curent,situatia seprezinta astfel:
La cele doua grădiniţe, educatoarele au pregătirea de specialitate necesară.
La învăţământul primar, situaţia se prezintă astfel:
Şcoala Generală Godineşti – are două posturi ocupate de doi învăţători titulari, cu gradul didactic I ;
Şcoala Primară Pîrîu Pripor – funcţionează cu două posturi ocupate de doi învăţători titulari cu gradul didactic I.
La învăţământul gimnazial funcţionează 14 profesori dintre care 5 profesor cu gradul didactic I, patru profesori cu gradul didactic II (toţi înscrişi pentru obţinerea gradului didactic I) şi trei profesori cu definitivatul sidoi debutanti/
Numărul de elevi care învaţă la grădiniţele şi şcolile din comuna Godineşti, in anul scolar 2020-2021 se prezintă astfel: 28 preşcolari, 54 de elevi în ciclul primar şi 71 elevi în ciclul gimnazial.

Din 2019, cladirea Scolii Gimnaziale a intrat intr-un program de reabilitare PNDL , elevii fiind mutati in localul scolii primare din comuna, lucrandu-se in dua schimburi